07/14/2026
https://www.facebook.com/share/14nERqWZgnf/?mibextid=wwXIfr
Erdogan este marele câștigător al noului joc geopolitic, Uniunea Europeană este marele pierzător.
Ani la rând, mulți au privit Turcia ca pe un aliat incomod al Occidentului.
Un stat sancționat, exclus din programul F-35 și tratat cu suspiciune după achiziționarea sistemelor S-400.
Astăzi, tabloul geopolitic este complet diferit.
Vizita președintelui Donald Trump la Ankara și anunțul privind ridicarea sancțiunilor impuse Turciei, alături de reluarea discuțiilor privind programul F-35, reprezintă unul dintre cele mai importante semnale strategice transmise în ultimii ani.
Grecia și Israel privesc cu îngrijorare reluarea discuțiilor dintre Turcia și SUA, pentru avioanele de luptă F-35.
Mesajul este limpede: Washingtonul vede din nou Ankara ca pe un partener indispensabil.
Recep Tayyip Erdogan este, în acest moment, cel mai influent lider politic al lumii musulmane.
Nu pentru că deține autoritate religioasă asupra întregii lumi islamice, ci pentru că niciun alt lider nu dispune simultan de o asemenea combinație de putere militară, poziție geografică și capacitate diplomatică.
Și pentru ca nu exporta fanatism.
Turcia controlează strâmtorile dintre Marea Neagră și Mediterană.
Are a doua armată din NATO. Și-a construit o industrie de apărare performantă și proiectează influență din Balcani până în Caucaz, din Marea Neagră până în Orientul Mijlociu și Asia Centrală.
În același timp, Erdogan este unul dintre puținii lideri care poate discuta atât cu Washingtonul, cât și cu Moscova, cu statele arabe, cu Ucraina și cu actorii regionali aflați în conflict.
Acest lucru nu înseamnă că toate statele din regiune îi împărtășesc politica sau că nu există divergențe importante. Înseamnă însă că influența sa strategică este astăzi greu de ignorat.
Din perspectiva Statelor Unite, Turcia este văzută drept un pilon esențial al flancului sudic al NATO și un actor-cheie în gestionarea echilibrelor din Orientul Mijlociu.
Europa ar trebui să privească cu atenție această evoluție. În geopolitică nu contează doar declarațiile, ci și semnalele transmise prin decizii concrete.
Iar când un președinte american vorbește despre ridicarea sancțiunilor și despre reluarea cooperării militare cu Turcia, mesajul depășește cu mult relația bilaterală dintre Washington și Ankara.
El arată cine sunt actorii pe care Statele Unite îi consideră esențiali pentru arhitectura de securitate a regiunii în următorii ani.
Iar România? Care România?
