Marian Daniel Costea

29/05/2026

27/05/2026

Singurii vinovati : Grindeanu si PSD

România traversează astăzi una dintre cele mai periculoase crize politice și administrative din ultimii ani. Și este important ca oamenii să nu uite cine a provocat-o. Cine a apăsat pe buton,cine a aruncat țara în aer din calcul politic, din cinism și din foame de putere.
Vinovații au nume clare Grindeanu și Simion.
Unul reprezintă partidul care a blocat și sufocat România zeci de ani prin clientelism, minciună și control politic. Celălalt joacă rolul incendiatorului profesionist, al agitatorului care trăiește din haos, scandal și destabilizare.
Împreună au demolat Guvernul Bolojan, au împins România într-o zonă de instabilitate profundă, au ignorat toate avertismentele privind consecințele economice și instituționale ale moțiunii de cenzură.
Partidul Național Liberal a spus limpede, de nenumărate ori: dacă dărâmați guvernul fără alternativă, aruncați România în haos. Exact asta au făcut,au vrut spectacol politic,au vrut să dea jos un guvern reformist,să oprească reformele care deranjau rețelele vechi de putere, să blocheze modernizarea statului.
Iar acum, după ce au provocat dezastrul, încearcă să fugă de responsabilitate și să împingă nota de plată către PNL. Adică exact către cei care au avertizat că România nu trebuie împinsă în prăpastie.
Este o ipocrizie revoltătoare,nu poți să dai foc casei și apoi să ceri altora să stingă incendiul în timp ce tu te ascunzi după colț și faci pe nevinovatul.
Sorin Grindeanu trebuie să își asume guvernarea,nu mai merge cu jocuri de culise, cu fuga de responsabilitate și cu strategia “dărâmăm și vedem după”. Pentru că exact acolo se va ajunge: PSD va trebui să răspundă pentru criza pe care a provocat-o.
Iar George Simion trebuie privit exact așa cm este: un politician care crește din conflict, tensiune și destabilizare. Un om politic pentru care haosul este combustibil electoral.
România nu poate fi condusă prin șantaj politic, isterie și calcule de partid.
Țara are nevoie de stabilitate, reforme și responsabilitate. Nu de demolatori care se ascund după ce au provocat explozia.
Istoria politică reține mereu cine a construit și cine a distrus.
Iar această criză poartă semnătura clară a tandemului Grindeanu–Simion.

26/05/2026

https://www.facebook.com/share/v/1CfYw8r5GA/?mibextid=wwXIfr

21/05/2026

Când confunzi consultările politice cu intrarea în cocină

Există momente în politică în care o singură declarație spune mai mult decât zece conferințe de presă, o sută de comunicate și o mie de explicații cosmetizate.
Declarația lui Gigi Becali, potrivit căreia Nicușor Dan ar trebui să folosească „pârghiile” statului, inclusiv prin intermediul lui ,,Pahonțu"pentru a-l „potoli” pe Ilie Bolojan, este una dintre acele declarații care ridică vălul de pe o întreagă mentalitate politică.
Nu mai vorbim aici despre consultări democratice,nu mai vorbim despre dialog instituțional,nu mai vorbim despre construcție politică responsabilă.
Vorbim despre reflexul toxic al unor oameni care cred că statul este o bâtă, instituțiile sunt instrumente personale, iar adversarii politici nu trebuie convinși, ci „potoliți”.
Aceasta este diferența fundamentală dintre politica democratică și politica de cocină.
Într-o democrație, liderii discută, negociază, argumentează, construiesc majorități și își asumă decizii în fața cetățenilor.
În logica de cocină, însă, nu contează argumentul, nu contează votul, nu contează mandatul public. Contează doar cine are „pârghii”, cine poate apăsa pe butoane, cine poate speria, cine poate șantaja, cine poate forța.
Iar când cineva spune senin, în spațiul public, că un președinte ales ar trebui să folosească asemenea mecanisme pentru a „rezolva” un lider politic incomod, nu avem de-a face cu o simplă gafă. Avem de-a face cu o mărturisire involuntară.
O mărturisire despre felul în care unii înțeleg puterea.
Și tocmai aici este problema uriașă.
Nicușor Dan a ales să cheme la consultări tot felul de personaje desprinse din partide, regrupate conjunctural sub eticheta convenabilă de „independenți”. Oameni care au plecat de ici, de colo, care nu reprezintă o doctrină, nu reprezintă o construcție politică serioasă, nu reprezintă un proiect de țară, ci mai degrabă o geometrie instabilă a intereselor personale.
Iar când îi aduci la masa consultărilor pe asemenea oameni, nu trebuie să te mire că din jurul mesei încep să se audă asemenea idei.
Pentru că dacă te bagi în cocină, te mănâncă porcii.
Această expresie poate părea dură, dar descrie perfect realitatea. Politica mare nu se poate construi cu reflexe mici. Statul român nu poate fi condus prin combinații, telefoane, presiuni, amenințări voalate și „pârghii” invocate ca într-o conversație de mahala politică.
România nu are nevoie de oameni care visează să pună mâna pe instituții pentru a-și regla conturile.
Societatea nu are nevoie de indivizi care cred că serviciile, autoritatea statului sau funcțiile publice sunt instrumente de intimidare politică.
Țara noastră nu are nevoie de personaje care, dacă ar ajunge să aibă demnități și putere reală de decizie, ar împinge țara pe căi greșite, periculoase și profund nedemocratice.
Pentru că de aici începe degradarea statului.
Mai întâi spui că ai „pârghii”.
Apoi spui că trebuie folosite,pe urmă spui că cineva trebuie „potolit”,apoi începi să confunzi adversarul politic cu dușmanul personal.
Iar la final, fără să-ți dai seama, ai transformat statul într-un instrument de abuz.
Așa se strică democrațiile: nu întotdeauna prin lovituri spectaculoase, ci prin normalizarea unor asemenea reflexe.
Prin acceptarea ideii că „merge și așa”prin tolerarea limbajului de tip mafiot în spațiul politic,prin chemarea la masa deciziilor a unor oameni care nu au nici cultura instituțională, nici respectul pentru limitele puterii, nici înțelegerea minimă a democrației constituționale.
Ilie Bolojan poate fi criticat, contestat, combătut politic. Asta este firesc într-o democrație. Dar a vorbi despre „potolirea” lui prin pârghii obscure ale statului este cu totul altceva.
Asta nu mai este politică, este tentație autoritară, este mentalitate de stăpânire, este exact genul de gândire care a ținut România pe loc decenii întregi.
Și tocmai de aceea asemenea declarații nu trebuie tratate ca folclor politic sau ca excentricități de platou. Ele trebuie luate în serios, pentru că arată ce s-ar putea întâmpla dacă asemenea oameni ar ajunge să influențeze cu adevărat decizia publică.
România are nevoie de instituții puternice, nu de pârghii personale.
Are nevoie de lideri care respectă regulile, nu de oameni care caută scurtături prin subsolurile puterii.
Are nevoie de consultări serioase, nu de adunări conjuncturale cu personaje care văd statul ca pe o unealtă de presiune.
Are nevoie de decență democratică, nu de combinații politice în care se vorbește despre cm poate fi „potolit” un om politic incomod.
Cine vrea să conducă România trebuie să înțeleagă un lucru simplu: statul nu este proprietatea nimănui.
Instituțiile nu sunt arme personale.
Democrația nu se apără cu abuzuri.
Iar România nu poate fi pusă pe mâna celor care, atunci când aud cuvântul „putere”, nu se gândesc la responsabilitate, ci la pârghii.
Pentru că, în final, aceasta este marea lecție a momentului: când aduci cocină în politică, nu obții stabilitate. Obții mizerie.
Iar România a plătit deja prea scump, prea mult timp, prețul acestei mizerii.

20/05/2026

08/05/2026

Au ieșit și ,,CHINEZII" la bătaie!

Există în politica românească personaje care nu dispar niciodată cu adevărat. Se retrag puțin în penumbră, își schimbă tonul, își cosmetizează discursul, dar reapar exact atunci când România începe să vorbească despre reformă, despre modernizare, despre întărirea relației cu Occidentul și despre desprinderea definitivă de reflexele estice care au ținut această țară captivă zeci de ani.
Și, aproape ca la un semn, au ieșit din nou la rampă trei foști premieri PSD: Adrian Năstase, Victor Ponta și Viorica Dăncilă.
Mesajul lor este aproape identic. România nu ar avea nevoie de un guvern pro-occidental, ci de unul „proromânesc”.
Când auzi această formulă, trebuie să știi să citești printre rânduri. Pentru că în vocabularul noii propagande estice, „proromânesc” nu mai înseamnă iubire de țară. Înseamnă distanțare de Europa, suspiciune față de Statele Unite, relativizarea pericolului rusesc și deschiderea porților pentru influența economică și politică a Chinei.
Și cine sunt mesagerii acestei doctrine? Exact oamenii care, fiecare în felul său, au construit punți politice, economice și ideologice spre Est.
Adrian Năstase – părintele vechiului sistem orientat spre Est
Adrian Năstase este produsul perfect al unei epoci în care România încă nu știa dacă vrea să fie cu adevărat occidentală sau doar să mimeze occidentalizarea.
Sub masca diplomatului sofisticat și a intelectualului rafinat, Adrian Năstase a reprezentat ani întregi expresia unui sistem construit pe relații opace, pe control politic centralizat și pe ideea că România trebuie să joace „la două capete”. Exact filosofia preferată de Moscova și, mai nou, de Beijing.
În perioada lui, România vorbea despre integrare europeană, dar păstra în subteran reflexele statului controlat de grupuri de interese, de oligarhii conectați la resursele publice și de rețele politico-economice care priveau spre Est cu o nostalgie greu de ascuns.
Năstase a fost mereu fascinat de ideea „liderului puternic”, a statului vertical, a controlului politic total. Exact modelul promovat astăzi de regimurile autoritare pe care propaganda rusă și chineză le prezintă drept „alternative eficiente” la democrația occidentală.
Iar astăzi, când vorbește despre „guvern proromânesc”, mesajul real este limpede: mai puțină Europă, mai puțină influență americană, mai mult spațiu pentru jocurile obscure ale vechilor rețele.
Victor Ponta – politicianul cameleon care și-a găsit confortul în zona anti-occidentală
Victor Ponta este poate cel mai spectaculos exemplu de transformare politică oportunistă din ultimii ani.
Același Victor Ponta care poza cândva în lider social-democrat european a devenit, treptat, purtătorul unui discurs aproape identic cu cel al curentelor suveraniste care atacă Bruxelles-ul, contestă parteneriatul strategic cu SUA și promovează teoria „României exploatate de Occident”.
Nu este întâmplător. Victor Ponta a înțeles că există un bazin electoral hrănit zilnic cu propagandă anti-europeană și anti-occidentală și a decis să se mute acolo, fără nicio urmă de jenă doctrinară.
În ultimii ani, discursul său a devenit tot mai apropiat de narativele promovate de propaganda rusă:
„România nu este respectată de Europa”;
„străinii ne controlează economia”;
„trebuie să ne luăm țara înapoi”;
„Occidentul ne tratează ca pe o colonie”.
Aceste idei nu sunt noi. Sunt exact muniția ideologică folosită de Moscova în toată Europa de Est pentru a slăbi încrederea în Uniunea Europeană și în alianța euro-atlantică.
Iar apropierea sa de zona intereselor chineze nu este nici ea întâmplătoare. În perioada guvernării sale, relația cu Beijingul era prezentată aproape mesianic, ca și cm salvarea economică a României urma să vină din „marele parteneriat” cu China.
Numai că acolo unde intră masiv influența economică a Chinei, vine inevitabil și influența politică. Exact lucrul pe care statele occidentale încearcă astăzi să îl limiteze.
Viorica Dăncilă – expresia perfectă a dependenței de vechile structuri
Viorica Dăncilă poate părea, pentru unii, un personaj politic consumat. Dar ea reprezintă ceva mult mai important: continuitatea unei mentalități politice dependente de sistemele de influență construite de PSD în ultimele decenii.
În mandatul său, România a avut unele dintre cele mai tensionate relații cu instituțiile europene. Criticile privind statul de drept, atacurile la adresa justiției și tentativa de subordonare politică a instituțiilor au făcut ca România să fie privită cu suspiciune la Bruxelles.
Exact în acea perioadă, discursul anti-occidental a început să fie normalizat în interiorul PSD. Europa era prezentată drept „inamicul care nu ne lasă să ne dezvoltăm”, iar orice critică venită din exterior era descrisă ca „atac la suveranitatea României”.
Este aceeași retorică folosită astăzi de regimurile iliberale și de partidele care gravitează în jurul influenței rusești.
Iar acum, Viorica Dăncilă reapare pentru a ne spune că România nu are nevoie de un guvern pro-occidental. Cu alte cuvinte: să slăbim exact direcția care ne-a oferit cea mai lungă perioadă de dezvoltare, securitate și stabilitate din istoria modernă.
De fapt, miza este alta
Nu discutăm aici despre simple opinii politice. Discutăm despre o ofensivă ideologică.
În toată Europa, Rusia și China încearcă să împingă în spațiul public ideea că democrația occidentală este „depășită”, că Uniunea Europeană este „slabă”, că America este „în declin” și că statele trebuie să adopte modele „suveraniste”, controlate de lideri puternici și de grupuri de interese locale.
Exact asta încearcă să vândă și acești foști premieri.
Nu întâmplător, toți folosesc aceeași expresie: „guvern proromânesc”.
Dar România nu trebuie salvată de Occident. România a fost salvată prin Occident.
Prin NATO.
Prin Uniunea Europeană.
Prin investițiile occidentale.
Prin libertatea de circulație.
Prin statul de drept.
Prin apartenența la lumea democratică.
Adevărul este simplu și dureros pentru ei: România modernă, europeană și liberă nu mai are nevoie de politicieni care visează la echilibrisme între Washington, Bruxelles, Moscova și Beijing.
Pentru că istoria ne-a arătat foarte clar un lucru: de fiecare dată când România s-a îndepărtat de Occident, a plătit scump. Foarte scump.
Gata. Au ieșit și chinezii la bătălie.
Și, odată cu ei, au ieșit și vocile unui trecut care refuză să accepte că România și-a ales deja viitorul.