Centrul Național de Cartografie

Centrul Național de Cartografie are o istorie de peste 50 de ani, timp în care a trecut prin mai multe modificări ale numelui și și-a îmbogățit constant domeniul de activitate. Instituția a fost înființată prin Ordinul nr. 81 din 10 februarie 1958 al Ministerului Agriculturii și Silviculturii, în subordinea Direcției Generale de Geodezie și Organizarea Teritoriului (DGGOT), sub numele de Centrul N

ațional de Fotogrammetrie. O primă schimbare apare în aprilie 1962, Centrul devenind „Sectorul III Fotogrammetrie în cadrul Institutului de Studii și Proiectări Agricole (ISPA)”, urmată de înființarea unui atelier de lucrări geodezice și topografice (1965). Denumirea de „Centrul de Fotogrammetrie” a revenit din 1966, acesta devenind unitate independentă a Consiliului Superior al Agriculturii, cu sarcini privind organizarea și funcționarea Fondului Geodezic și Cartografic Național.

Începutul anilor 1970 a adus, ca urmare a creșterii și diversificării sarcinilor de interes național în domeniul geodeziei, fotogrammetriei și cartografiei, modificarea Centrului de Fotogrammetrie în Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului (IGFCOT) cu patru sectoare de activitate corespunzătoare specialităților de bază. A urmat o perioadă de modernizare a aparaturii și de dezvoltare a activității institutului, și a continuat prin accentuarea activităților de cercetare – dezvoltare. Perioada 1996 – 2001 marchează reorganizarea IGFCOT, și crearea, în subordinea Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie a Institutului de Cadastru, Geodezie, Fotogrammetrie și Cartografie (ICGFC), ce apoi va fi redenumit în 2004 ca Centrul Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție (CNGCFT) subordonat Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Ultima modificare a denumirii a avut loc în 2012, CNGCFT transformându-se în Centrul Național de Cartografie (CNC).